1+1=3 - doar in condiții de normalitate!






Nici nu cred că o să apuc să termin bine de scris articolul că o să și săriți, parte din voi, la gâtul meu. Primii o să fie „matematicienii” care știu ei sigur că ceva e greșit pe aici pe undeva. Apoi „pseudo-inteligenții” care mă vor crede homofob. Ultimii, mă vor băga în seamă cei care doar se bagă în seamă.. Până atunci, să vă dau motivul:
În ciuda împotrivirii popoarelor și a bisericilor, parlamentele mai multor țări europene au fost „impulsionate” de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului să dea legi care să permită parteneriate civile între cuplurile de același sex. Până aici lucrurile sunt destul de deranjante pentru mine, însă indiferent de starea lor civilă, homosexualii nu au fost împiedicați de vreo autoritate să își trăiască viețile și relațiile.

 Ce s-a întâmplat mai exact?

Căsătoria ( DEX: „ Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii”) a căpătat alte conotații (după cum se poate distinge din definiție) și a devenit un act fără finalitate.

 Cum adică fără finalitate? 

Tot din definiția căsătoriei deducem faptul că aceasta este „pentru întemeierea unei familii”, iar familia înseamnă o „ formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe părinți și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți)” - conform DEX.


Nu mă înțelegeți greșit crezând că m-am supărat eu deoarece căsătoriile dintre homosexuali sunt fără sens. Nu mă deranjează asta în mod special și nu acesta m-a impulsionat să scriu acest articol. Ceea ce m-a enervat și determinat să „zic măcar ceva” este procesul tot mai grăbit de aprobare al adopțiilor, de copii până la vârsta de trei ani, de către aceste familii de homosexuali sau acești „parteneri” în afacerile cu copii.
Acum sper că nu sunt considerat înapoiat și nici împotriva adopțiilor ( în condiții de normalitate ). Vreau doar să explic faptul că aceste adopții nu sunt conforme cu drepturile copiilor , în primul rând, și nici morale sau benefice pentru cei adoptați.

  1. Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 rectifică faptul că „Statele părți vor lua toate măsurile de protejare a copilului împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancționare pe considerente ținând de situația juridică, activitățile, opiniile declarate sau convingerile părinților, ale reprezentanților săi legali sau ale membrilor familiei sale”. 
  2. Aceeași Convenție a stabilit și că familia este destinată creșterii și bunăstării copiilor.
Din cele enumerate anterior și din acestea două ultime puncte, puteți trage și siguri concluzia că la momentul formulării acelor drepturi nu se lua în calcul această posibilitate.


Din punct de vedere psihologic, „copiii crescuți în familii heterosexuale cresc mai sănătoși și mai prosperi în comparație cu copiii din familiile homosexuale”, care au o predispoziție către suicid. ( sursa; http://www.familypolicy.ru/read/1751 ) Același studiu relevă faptul că acești copii se adaptează mai greu în societate, sunt preponderent atei, sunt mai puțin capabili să își întemeieze o familie și sunt, la rândul lor, homosexuali în proporție de 40 % .
 Vă las să trageți singuri concluziile.
În ceea ce mă privește, nu voi fi vreodată de acord cu imputarea dreptului unui copil de a avea o viață normală.
„Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic.” - Edmund Burke
Surse:


2 comentarii:

  1. Desi sunt sustinator al acestei comunitati pot spune ca sunt de acord cu tine in chestia asta cu adoptiile. La noi nu prea cred ca s-o intampla, nu prea adopta cuplurile straight cu atat mai putin cele de alta orientare. Dar, oricum ar fi, nu persoanele gay sunt raul cel mai mare din univers.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intradevar, nu reprezinta nici pe departe raul cel mai mare, relationat la lume ca intreg, dar pentru un copil adoptat ar putea reprezenta..

      Ștergere